Obiectul dreptului civil este constituit de raporturi care au o expresie bănească, numite raporturi patrimoniale, şi raporturi nepatrimoniale.

Dreptul civil reglementează unele relaţii între oameni şi între oameni şi organizaţii. Oamenii sunt persoane fizice. Organizaţiile care îndeplinesc cerinţele legii sunt persoane juridice. Nu toate raporturile juridice ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice sunt reglementate de dreptul civil, ci doar cele în care ele se manifestă ca subiecte de drept civil.

Raporturile de drept civil sunt caracterizate de poziţia de egalitate juridică a părţilor, metodă de reglementare pentru care legiuitorul a optat. Egalitatea părţilor este juridică nu economică. Egalitatea în faţa legii civile izvorăşte din neluarea în considerare a unor deosebiri dintre subiectele de drept în privinţa capacităţii civile de folosinţă, adică în privinţa aptitudinii lor de a fi titulari de drepturi şi obligaţii civile. Nu sunt luate în considerare: rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară.