Dreptul comercial, este conceput ca un drept special aplicabil unor anumitor activităţi şi persoane, iar conţinutul său îl formează raporturile juridice patrimoniale care au caracter comercial (acte şi fapte de comerţ) şi în secundar acele raporturi nepatrimoniale care interesează activitatea comercială, în care comercianţii ca subiecte de drept privat, se găsesc unii faţă de alţii pe poziţii de egalitate juridică.

Concepţia clasică despre dreptul comercial a consacrat două sisteme de adoptare a legislaţiei comerciale care permit determinarea obiectului dreptului comercial:

1. Sistemul subiectiv, este sistemul potrivit căruia dreptul comercial este considerat ca avînd drept obiect normele juridice la care sunt supuşi comercianţii. Acest criteriu constă în a atribui prin lege caracter de acte comerciale, acele acte care sunt săvărşite de comercianţi cu titlu profesional. Din această perspectivă dreptul comercial reprezintă un drept profesional, aplicîndu-se numai persoanelor care au calitatea ce comerciant.

2.Sistemul obiectiv, este sistemul prin care dreptul comercial este considerat ca avînd drept obiect normele juridice aplicabile comerţului, adică acelor fapte, operaţiuni şi acte calificate drept fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvîrşeşte. Fapta de comerţ este noţiunea primordială iar comerciantul este noţiunea secundară.